sâmbătă, 26 iunie 2010

firul de nisip-scanteia ;X


În fiecare secundă de lumină am să cred în tine. Şi de se va întuneca tot pământul şi va rămâne numai o singură ultimă stea, eu am să ştiu că eşti acolo. Că eşti aici. Că eşti în mine şi peste tot în jurul meu. Şi de vom fi atât de departe sau atât de multe alte lumi se vor intrepune între noi, încât între noi nu va mai fi nici un drum deschis, voi şti că ultimul fir de nisip, de va fi să curga printr-o clepsidră, va ajunge până la tine. Pentru că cel puţin o scânteie va mai exista din tine. Şi atunci eu voi fi un fir de nisip şi tu o scânteie.Şi chiar şi atunci vom avea răsărituri şi apusuri pe care să le creăm împreună.Mereu va rămâne o fărâmă din tine şi una din mine. Eu nu pot exista fără tine. Iar tu nu ai rost fără mine. Mereu ne vom învârti unul în jurul celuilalt. Şi tot ce eşti tu, sunt eu. Şi ce sunt eu, eşti tu.

Suntem dragoste infinită. Dar ne împlinim doar unul prin celălalt.

Vom exista mereu. Impreuna. Acum.

3 comentarii: